Ca iubitoare de lactate ce sunt, am crezut mereu că parmezanul de caju este o păcăleală pe care o înghit doar vegetarienii. Asta până când am gustat parmezanul Nuts for Nuts şi-am decretat gurmand că nu-i doar un substitut, ci un condiment în sine.

Aminteşte de brânză – fulgii de drojdie inactivă îi dau şi aroma, şi textura sfărâmicioasă a parmezanului. Pudra de nuci de caju îi dă onctuozitatea îndestulătoare pe care o aştepţi de la brânzeturi, iar sarea roz de Himalaya – gustul sărat, care accentuează dulceaţa uleiurilor din caju. Lor li se adaugă izul aparte dat de pudra de usturoi – prezent, notabil, dar într-un procent nobil şi cosmopolit.

Am adoptat parmezanul de caju nu ca pe o alternativă vegetariană a brânzei, ci ca pe un ingredient preferat în meniul de omnivori convinşi din familia noastră. Când cea mică nu-l mănâncă gol, direct cu linguriţa, îl cere – întotdeauna cu supliment – pe popcornul de conopidă crudă. Ne bucurăm cu toţii de el pe salatele de vară, dar şi în sosul alb cu vin şi cimbru din pastele cu cotlet afumat.

Mie una mi se pare impropriu să-i spun parmezan – n-are nici cârlionţii brânzei maturate raclate măiestrit, nici nu dă crusta crocantă şi rumenă a unui Parmigiano Reggiano. Este, în schimb, un melanj de gusturi bine echilibrat care promite o aromă inconfundabilă şi se ţine de cuvânt.