La prima vedere, uleiul şi untul de cocos sunt fraţi gemeni. Au acelaşi ten alb al mamei lor, doamna nucă de cocos. Evident că-i greu să-ţi dai seama care cine-i:

• Untul de cocos este o pastă albă obţinută din fulgi de cocos deshidrataţi natural. Prin mărunţire, se păstrează atât grăsimea – cam 65%, cât şi mare parte din fibre, adică 15%.
• Uleiul de cocos este un ulei vegetal cu 99% grăsime, obţinut prin presarea pulpei de cocos şi separarea ei de fibre. Pentru că se solidifică la temperaturi sub 23 grade Celsius, pare la fel de alb şi solid ca untul de cocos.

Dar, dacă te uiţi mai bine, îţi dai seama că nu sunt gemeni identici. Iată cum poţi să-i deosebeşti:

• După miros – untul are mirosul inconfundabil de cocos. Deşi există şi uleiuri de cocos nedezodorizate, care mai păstrează semnătura olfactivă a nucii exotice, majoritatea uleiurilor de cocos nu au miros.
• După atingere – strivit între degete, untul are textura fin abrazivă datorată fibrelor. Uleiul, în schimb, formează o peliculă netedă şi alunecoasă. Diferenţa pare nesemnificativă atunci când sunt folosite ca ingrediente, pentru că nici cei mai mari fani ai acestor produse nu le lopătează cu lingura direct din borcan. Dar este esenţială atunci când sunt folosite pe piele. Mai ales pe cea mai fină…
• După consistenţă – deşi ambele solidifică sub 23 grade Celsius, untul de cocos devine la fel de dur şi dens ca untul de cacao. Se topeşte doar dacă pui borcanul pe caloriferul fierbinte ori în apă caldă. Uleiul, în schimb, se topeşte de la simpla căldură a degetelor.
• După reacţia la preparare termică – untul de cocos nu se găteşte, pentru că fibra îl face să fumege la temperaturi ridicate schimbând nedorit gustul mâncării. El se poate adauga în preparatele calde la sfârşit, pentru a le desăvârşi cu aroma lui. Uleiul de cocos dezodorizat poate fi folosit la prăjit sau copt, având un punct de fumegare înalt, care nu schimbă gustul bunătăţilor.

Acum că ştii care-i treaba cu untul şi uleiul, poate te întrebi de ce am ales să facem doar unt de cocos. Adevărul e că ţinem să intervenim cât mai puţin în structura nucii în starea ei naturală. În plus, simţim că prezenţa fibrei face întreaga experienţă senzorială mai intensă! (rough lovers, we salute you)